Do you want to shoot him now or wait till you get home?

Don’t worry, this post is not about shooting rabbits. Although Daffy would really want that.Daffy

In this very funny classic cartoon, Bugs Bunny asks Elmer Fudd: “Would you like to shoot me now or wait till you get home?” while

Daffy Duck yells: “Shoot’im NOW! Shoot’im NOW!”
Unfortunately Daffy always ends up being shot himself.

This post is about the “NOW”.

The Marshmallow Test

Do you remember the Marshmallow Test? I read about it first in Daniel Goleman’s “Emotional Intelligence”. Dragos Roua writes here about it, on his blog (and does an excellent new perspective on it).

Here’s my take:

A bunch of kids were given a marshmallow, and were told that if they resist NOT EATING IT NOW, they would be given another one in a few minutes. And the kids who succeeded in NOT eating the first marshmallow were the ones who were successful in life later on. It’s called the principle of deferred gratification.

And I say, isn’t this just the way we were educated?
“Do your lessons, so that you can enter a good college.”
“Learn well now, and you will know how to have an interesting conversation and people will like you.”
“Work hard now and you’ll have money for a house when you retire.”

I’ll have to wait until I retire

My boss told me something that startled me a few weeks ago. He was talking about his oldest son graduating highschool and going to college. Then he mentioned he can’t wait for his daughter to do this as well, so that both his kids would be on their own and start their life. Then he could retire and do what he wanted.
Whoa! Do you have to wait 10 years to do that?

What about me? I’m 27 now. Do I have to wait until I have all the money/raise my kids/spend my life to do what I want? That’s gonna be ages!!

Life around the world

Here’s an empowering example. A Romanian family (but the idea belongs to a French family) sold their house, bought a caravan, and together with their kids roamed the world. Kids were learning about the Magellan Strait while they were sailing it. How’s that as a perspective?

Their full story (in Romanian, French and Spanish) here.

In conclusion

Don’t wait until you’re old.
Do what you dreamed of NOW.

You might never get a second marshmallow.

If you enjoyed this post, make sure you subscribe to my RSS feed!

Comments

comments

3 Comments
  • Dragos Roua
    November 24, 2009

    Excellent, Maria :-)

    Do it while you want it and while you are able to is certainly different from mainstream. I remember how amazed I was when I first visited some Western countries (Switzerland and Austria, especially) and all the people who drove coupes (you know, fancy, shiny, chick-vacuum kind of cars) were over 70!!! They were retired and finally able to live the dream they had in their 20′s… How weird is that!

    As for the deferred gratification principle I think is overrated. The marshmallow test just point the fact the kids with a stronger model of reality are able to manifest more of what they decide to do. But what you decide, well, that is a completely different question.
    .-= Dragos Roua´s last blog ..The Marshmallow Test – They Got It All Wrong =-.

  • Catalin
    November 25, 2009

    This is in romanian, and i’m not going to translate it. But for your romanian readers this sends the same message.. and a powerful one.

    Moartea omului de mâine, Constantin Noica

    Ştiţi ce face noi? Slujim pe omul de mâine. Am amânat toate problemele şi pregătim febril condiţii bune de viaţă pentru omul de mâien. Societăţile de binefacere au creat dispensare speciale unde omul de mâine va păşi higienic în viaţă. Inginerii fac şosele iar arhitecţii clădiri luminoase- omului de mâine.

    Doctorii descoperă leacul tuturor bolilor- pentru el. Oamenii vieţii publice crează cadre ideale pentru trăirea sa în societate. Fete, care vor fi frumoase cândva, se nasc pentru omul de mâine. El va avea sănătate, confort, convenabilitate şi radio.

    Atunci va gândi. Până atunci nu se poate gândi. Oricât s-ar indigna filosoful acela care spunea într-o zi: e cu neputinţă ca rostul civilizaţiei să nu fie decât acela de a transporta mai rapid alcooluir pentru oamenii cărora le e sete- el nu are dreptate. Căci deocamdată acesta este rostul nostru: să facem în aşa fel ca omul de mâine să nu sufere de sete nici o clipă. Altfel se turbură şi nu mai poate gândi.

    De aceea n-am putut noi gândi. Vedeţi, la început am trăit în peşteri, şi viaţa era foarte grea acolo. Pe urmă a început epoca păstoritului: cine se putea gândi decât la păşuni grase? Faza agricolă era ep punctul de a ne crea “condiţii mai bune de traiu”; dar atunci au început năvălitorii şi războaele. O, cât am avut de luptat!

    Încetul cu încetul popoarele s-au aşezat pe fundul istoriei; dar luptele s-au încetat nici o clipă. Nu mai lupta acum un trib împotriva altuia, ci un neam cu altul, sau o seminţie cu alta. Iar în vâltoarea universalei lupte, abia dacă s-au găsit câţiva preoţi egipteni cari să aibe răgazul de a gândi. N-au fost mulţi. În orice caz cu mult mai puţini decât grecii gânditori, care nici ei n-au fost mulţi. Istoria dădea răgaz oamenilor, ci îi mâna într-una către vestirea omului de mâine.

    Când a venit Iisus, am crezut că va fi sfârşitul lumei. Până atunci noi trăiserăm în timp. El ne scotea din timp. Până atunci noi ne închinaserăm omului de mâine. El ne dezvăţa de omul de mâine. Şi voi sunteţi fiii lui Dumnezeu, ne spunea El. Ucideţi în voi omul de mâine. Gândiţi-vă la mântuirea voastră. La sfârşitul lumei, toţi vor învia şi vor fi de o vârstă.

    Iar lumea era pe sfârşite. Sau nu, nu era încă. Ar fi fost dacă oamenii s-ar fi creştinat. Dar cine s-a creştinat? Ci din an în an, din veac în veac, omul a uitat mai mult la învăţătura primită şi a început să-şi întoarcă iarşi gândul către cel de mâine.

    Atunci a venit marxismul. Ce uşurare în inimile noastre! De când aşteptam împăratul înţelepţilor care să spună: mâncaţi întâi şi pe urmă vă gândiţi. De când doream îndemnul acesta: amânaţi problemele duhului până vor fi condiţii mai bune de traiu; ingineriţi şi mai mult lumea, poate omul de mâine se va simţi bine- şi va gândi!

    Te simţi bine, omule de mâine? Nu, nu se simte încă. Ii mai trebue o pernă sub cotul mânei drepte. Lumina electrică îi bate pre mlutl în ochi. Daţi mai tare drumul la radio. Acum te simâi bine, omule de mâine?

    Mă întreb, câteodată , care îi va fi sfârşitul. Dacă va crăpa într-o zi planeta noastră, sau se va ciocni cu o alta. Dacă omu lacesta va muri geologic sau astronomic, în loc să moară, el măcar, prin spirit?

    Mi se pare, atunci că ne batem joc de viaţa asta.

    (Constantin Noica)

  • Maria
    November 27, 2009

    Thank you Cata…Food for thought.
    Although Noica wrote this some time ago, this is so valid, even now. Or especially now. We’re living so fast that the present is transforming into the future.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *